Căliman sau Caraiman?

Ți-am spus că m-am născut în data de 12 ianuarie (1976- asta nu am spus, dar s-a dedus) în jurul orei 18.

De ce în jurul și nu exact?

Ei pentru că nici mama nu știe EXACT.

De ce?

Păi pentru că zice că a fost o naștere grea. Și nu știu din ce motiv, cezarienele nu erau agreate atunci. Și cum nu i-a fost permisă o cezariană, mama a avut o naștere grea în urma căreia am fost extrasă cu forcepsul. (Mă mir ca sunt destul de bine cu capul! Ea a zis că e bine că sunt întreagă, cu 2 mâini, 2 picioare…)

Ei, și fiind concentrată pe dureri, pe faptul că erau moașele cu coatele pe burta ei, mama nu își mai aduce aminte din naștere decât că a fost grea. Mi-a zis că se pare că a intrat în sală pe la 17.30, până a taiat-o, până a apasat-o, până m-a scos cu forcepsul a trecut ceva timp și crede că în jurul orei 19 era deja în salon. De aceea am decretat că m-am născut în jur de ora 18, ca să am și eu o oră de naștere (sâc).

Vorbind ieri cu mama și felicitând-o pentru marea ocazie pe care mi-a dat-o pe această planetă, am întrebat-o de ora la care m-am născut. Ce mi-a răspuns, știi din paragraful de mai sus. Ce nu știi? Este ce a continuat, nu?

Ei, dialogul a continuat așa:

Eu: -Mamă, dar pe banda de la mână nu era scris?

Mama: – Atunci nu era ca acum. Era trecut doar numele de familie.

Eu: – Dar pe fișa de externare nu era scris?

Mama: – Ai uitat că ai plecat cu altă familie? Nu știu ce s-a întâmplat cu fișa.

În momentul acela mi-am amintit. Uitasem. Ce crezi?

A doua zi de la naștere am plecat acasă cu familia Caraiman. Numele meu de fată este Căliman. Însă, din nu știu ce întâmplare, am fost dată unei familii din Vânători. Știi cum era pe atunci: dădeai lucrușoarele și primeai copilul îmbrăcat, pregătit de plecare. Și cum copiii mici cam seamănă între ei, nu au sesizat că au plecat cu alt copilaș.

Ieri, după ce am terminat de vorbit cu mama și după ce mi-am amintit acest episod din viața mea timpurie, am rămas puțin pe gânduri…

Dacă totuși sunt Caraiman și nu Căliman? Dacă nu sunt fata lui tata? Hmm?!

Dar m-am redresat destul de repede pentru că mi-am adus aminte un episod de când aveam 6 ani.

La cei 6 anișori ai mei, mătușa mea, tanti Tamara, (sora lui tata) a fost nașă de cununie alături de familia ei ( soțul plus 2 băieți cu vârste apropiate de a mea).

Și nu știu cum s-a întâmplat că m-am nimerit cu ei 4 la ședința foto. (Pe atunci știi că se mergea la studioul foto, nu era ca acum cu poze și filmări cu drona.).

Si numai eu eram cu ei. Fratele meu era cam micuț și a fost lăsat la părinții mamei, iar ai mei habar n-am pe unde erau. (Probabil că la hotel. Nunta era în București, iar noi veneam din Focșani.)

Și pentru că eram cu ei la studioul foto, am fost și eu introdusă în set up. Așa că în fotografia cu nașii apar și eu exact pe scaun pe lângă tanti Tamara. Și după ce mătușa a afișat poza în ramă pe dulap, musafirii au început să o întrebe de ce m-a ascuns, de ce nu și-a prezentat fata până atunci pentru că era clar pentru ei că sunt fata Tamarei de vreme ce semănam cu ea.

Asta e dovada mea că totuși sunt neam de-a lui Căliman și nu de-a lui Caraiman. Sper că este de ajuns. Nu-i bai că semăn și cu tata.

***

Dar pentru că doream să aflu detalii despre escapada mea la nicio zi de când mă născusem, am sunat-o azi pe mama să îmi spună cum totuși și-au dat seama că m-au schimbat. Și ce crezi că am aflat? Jesus Crist!

Se făcea că mama era pe perfuzii și cu o stare proastă după naștere și nu putea să mă hrănească. Drept pentru care am fost dată spre alăptare unor doamne de etnie…. Și văzând ele că a sosit ora de alăptare, însă copilul, adică eu, nu este adus pentru a fi hrănit, au început să se agite, să facă scandal prin spital. Îți imaginezi cum era! Și așa s-au sesizat și doctorii că lipseam la apel.

Mai mult, familia Caraiman a plecat cu salvarea spre casă bucuroasă că avea una bucată băiețel în dotare, iar acasă s-au trezit cu mine!!! Norocul meu că eram fată, că daca eram băiat, ar fi existat posibilitatea să nu își dea seama că li s-a schimbat copilul la spital. Pam-Pam!

Tu cu cine semeni?

Cu drag,

Mihaela

 

PS: În poză este fiica mea cea mică – foto din arhiva personală Mihaela Furtună